În urmă cu 21 de ani, 10 luni și 24 de zile


.

Stăteam seara cu mama, eu la birou, cu spatele drept, concentrată să nu depășesc liniile de pe foi, iar mama în pat. Îi scriam "lui tata la vapor". Eu abia terminam o pagină de caiet mic, cu un scris lăbărțat și litere cât casa, iar mama umplea colile A4 una după alta.

Îmi plăcea să scriu acele scrisori, deși aveam cele mai mari emoții și de fiecare dată pătam hartia, apăsam prea tare cu stiloul, începeam să plâng de dor și mânjeam tot. Apoi o luam de la capăt... scrisoarea pentru tata trebuia să aibă cel mai frumos scris și să fie impecabilă.
Ei dar cel mai mult îmi plăcea să primesc scrisori, vederi, faxuri sau mesaje telegrafice de la tata. Scrisorile erau lungi, foarte lungi cu un scris mic, ordonat, drept si descifrabil. Scria mult, pagini întregi, povești de pe vapor, despre cărțile pe care le citește, ne spunea ce să facem noi acasă, raspundea la ale noastre și abia le aștepta pe următoarele.

Toate aceste pagini scrise, teancuri de plicuri cu timbre vechi și coli îngălbenite sunt strânse într-un cufăraș din camera păpușii. Le voi răsfoi pagină cu pagină și rememora rând cu rând.


Share/Bookmark