Se mai joacă cineva Elasticul azi? Omul negru se va transforma într-o aplicație pe telefon? "De-a prinselea fete" are loc deja pe Facebook, iar țara, țara încă vrea ostași, însă tinerii voinici se luptă virtual.
Să tot fie vreo 6 ani de când am fost clovn la ziua surorii. Curtea s-a transformat într-o reuniune de generală: băieții de-o parte, fetele de cealaltă. Câțiva băteau din picioare, sărbătorita făcea poze, iar alții se bucurau de un așa-zis meniu McDonald´s făcut în casă.
Cu petrecerea în toi, leagănul era locul preferat de distracție al invitaților. Câteva încercări de-a v-ați ascunselea i-a mai animat puțin, însă când a fost vorba de dans, scaunele au fost ocupate una două. Cum la dansat nu i-am putut incita, am propus să ne jucăm…
"Flori, fete sau băieți? Mațele încurcate? Telefonul fără fir? Ei bine, măcar Frunza și tot trebuie să ne jucăm ceva!"
Priviri în gol, ochi mari, se uitau unii la alții, numai la mine nu... Nu mă pricepeam și nici nu le cunoșteam jocurile. Am profitat de liniștea pe care o creasem și am explicat câteva reguli, apoi timid am început cu Flori, fete sau băieți. Iși șușoteau nume de melodii, chicoteau și tare bucuroși mai erau dacă ghiceau de mai multe ori un număr. In câteva ore trecusem deja prin Mima, Telefonul american, Baba oarba și Cucii. Enumerasem prea multe nume de jocuri, iar grupul meu de prieteni părea că vrea să încerce tot sau chiar se plictiseau repede.
Frunza* a creat cea mai mare gălăgie. Mi-a trebuit puțin timp să-mi amintesc exact traseul, nu desenasem găluștele corect din prima, iar până au înțeles exact cum se joacă, eu eram cea care își pierduse interesul. Dar cum sărbătorita trebuia mulțumită, au urmat ore bune de alergări, împingeri și smuceli din teren.
A fost prima și singura dată când am unit gașca de 8-9 ani la Frunza. Sper ca măcar unul dintre ei să o fi desenat în spatele blocului sau cel puțin pe o hârtie.
Oare doar mie mi-au rămas în minte elasticele acelea prinse în vreo 3 locuri pentru că se tot rupeau de la atâtea numere? Pătrățica vopsită și bucuria de a juca tenis de pìcior cu băieții, chiar și atunci când nu depășeai stadiul de Țaran din pătrățică? Tabla spartă de la școală de pe vremea când jucam Lapte gros în pauze sau mai țineți minte cum arăta Ceasul împăratului? Să fi fost o mămăligă sau 10 pași de furnică?
Dacă sunt singura, e clar că am visat... iar de nu, hai să ne jucăm afară!
Cap ou pas cap? :)
*cu această ocazie cer scuze Dianei de la 9 căreia i-am ciobit un dinte când îmi apăram terenul și Sabrinei pentru că i-am rupt o geacă. Nu degeaba eram lăsată mereu să apăr frunza...eram feroce :)
